Table of Contents

Pe măsură ce organizațiile adoptă din ce în ce mai mult automatizarea, Ansible a apărut ca un instrument preferat pentru gestionarea configurației și deployment. Cu toate acestea, este important să recunoaștem că, la fel ca orice software, Ansible nu este imună la vulnerabilitățile de securitate. Astfel, este vital să se acorde prioritate dezvoltării codului securizat pentru a proteja și menține integritatea infrastructurii gestionate de Ansible. Această secțiune prezintă cele mai bune practici esențiale pentru scrierea codului securizat cu Ansible, asigurându-se că fluxurile dvs. de lucru de automatizare sunt fortificate împotriva amenințărilor potențiale.

Înțelegerea securității Ansible

Înainte de a vă scufunda în liniile directoare, este important să înțelegeți caracteristicile de securitate ale Ansible. Ansible oferă criptare pentru comunicarea dintre nodurile de control și nodurile gestionate. Ansible oferă, de asemenea, stocare securizată a secretelor și a altor informații sensibile folosind Vault. În plus, Ansible dispune de un mecanism de sandboxing pentru a proteja împotriva executării de cod potențial malițios.

Cu toate acestea, aceste caracteristici de securitate nu îi absolvă pe dezvoltatori de obligația de a scrie cod sigur. Respectarea următoarelor orientări îi va ajuta pe dezvoltatori să scrie cod securizat care să completeze caracteristicile de securitate integrate în Ansible.

Importanța codului securizat în Ansible

Scrierea codului securizat este primordială atunci când se utilizează Ansible pentru gestionarea infrastructurii. Prin aderarea la cele mai bune practici de securitate, organizațiile pot reduce riscurile, cum ar fi accesul neautorizat, breșele de date și întreruperile de servicii. Codul securizat în Ansible promovează confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea activelor critice, consolidând robustețea și fiabilitatea generală a mediului automatizat.

Linia directoare 1: Utilizați cea mai recentă versiune de Ansible

Ansible este actualizat în mod constant pentru a corecta vulnerabilitățile de securitate și bug-urile. Utilizarea celei mai recente versiuni de Ansible asigură accesul dezvoltatorilor la cele mai recente remedieri și îmbunătățiri de securitate.

Dezvoltatorii ar trebui să verifice în mod regulat dacă există actualizări și să le instaleze cât mai curând posibil. De asemenea, se pot abona la lista de discuții Ansible Security Announcements pentru a primi notificări despre actualizările de securitate. Actualizarea la cea mai recentă versiune de Ansible este un pas simplu care poate îmbunătăți semnificativ securitatea infrastructurii gestionate de Ansible.

Orientarea 2: Urmați principiul celui mai mic privilegiu

Principiul least privilege principle este un principiu fundamental de securitate care se aplică la Ansible. Acest principiu afirmă că un utilizator ar trebui să aibă doar nivelul minim de acces necesar pentru a-și îndeplini funcția de lucru. Acest principiu se aplică și în cazul Ansible. Dezvoltatorii ar trebui să acorde nodurilor gestionate nivelul minim de acces necesar pentru a îndeplini sarcinile necesare.

De exemplu, dacă un playbook necesită doar acces de citire la un anumit fișier, dezvoltatorii ar trebui să acorde doar acces de citire la fișier și nu acces de scriere sau de execuție. De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să limiteze numărul de utilizatori cu acces la Ansible. Accesul ar trebui să fie limitat la utilizatorii autorizați care trebuie să gestioneze infrastructura cu ajutorul Ansible.

Ansible oferă mai multe mecanisme pentru a pune în aplicare principiul celui mai mic privilegiu, cum ar fi become directivă. Site-ul become permite dezvoltatorilor să ruleze sarcini cu privilegiile unui alt utilizator, cum ar fi sudo Dezvoltatorii ar trebui să utilizeze become numai atunci când este necesar și să ofere numai nivelul necesar de privilegii.

Prin punerea în aplicare a principiului celui mai mic privilegiu, dezvoltatorii pot limita daunele potențiale cauzate de un atacator în cazul unei breșe de securitate. Această directivă poate îmbunătăți semnificativ securitatea infrastructurii gestionate de Ansible.

Orientarea 3: Utilizați Ansible Vault pentru informații sensibile

Informațiile sensibile, cum ar fi parolele, cheile API și certificatele, nu ar trebui să fie stocate în text simplu în playbook-urile Ansible. Stocarea informațiilor sensibile în text simplu poate compromite securitatea infrastructurii gestionate de Ansible. Ansible oferă Vault pentru stocarea în siguranță a informațiilor sensibile.

Vault criptează informațiile sensibile cu o parolă sau cu un fișier cheie. Dezvoltatorii pot utiliza aplicația ansible-vault pentru a crea un nou fișier criptat, a edita un fișier criptat existent sau a vizualiza un fișier criptat. Comanda ansible-vault poate fi, de asemenea, utilizată pentru a cripta sau decripta variabile individuale. De exemplu, pentru a crea un nou fișier criptat, dezvoltatorii pot utiliza următoarea comandă:

ansible-vault create secret.yml

Această comandă va crea un nou fișier criptat numit secret.yml Dezvoltatorii pot edita acest fișier folosind aplicația ansible-vault edit comandă. Aceștia vor fi invitați să introducă parola pentru Vault.

De asemenea, dezvoltatorii trebuie să se asigure că parolele și fișierele cheie sunt stocate în siguranță. Parolele și fișierele cheie nu ar trebui să fie stocate în text simplu. Acestea ar trebui să fie stocate într-o locație sigură, cum ar fi un manager de parole sau un server de fișiere securizat.

Utilizarea Vault pentru a stoca informații sensibile este un pas crucial în securizarea infrastructurii gestionate de Ansible. Urmând acest ghid, dezvoltatorii se pot asigura că informațiile sensibile nu sunt expuse în text simplu și că sunt accesibile doar utilizatorilor autorizați.

Orientarea 4: Utilizați parole puternice

Parolele utilizate pentru autentificare trebuie să fie puternice și unice. Utilizarea unor parole slabe sau comune poate compromite securitatea infrastructurii gestionate de Ansible. De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să evite să folosească parole implicite sau să codifice parolele în manualele de execuție. Parolele ar trebui să fie stocate în siguranță folosind Vault.

O parolă puternică trebuie să aibă minimum 12 caractere și să conțină o combinație de litere majuscule și minuscule, numere și caractere speciale. De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să evite utilizarea în parole a unor informații ușor de ghicit, cum ar fi numele sau zilele de naștere. Aceștia pot utiliza un manager de parole pentru a genera parole puternice și unice.

Parolele utilizate în playbook-uri ar trebui să fie stocate în format criptat cu ajutorul Vault. De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să evite să codifice parolele în hardcoding în playbook-uri. În schimb, ar trebui să utilizeze variabile pentru a stoca parolele și să le menționeze în manualele de joc. De exemplu, dezvoltatorii pot defini o variabilă numită db_password într-un fișier criptat separat și faceți trimitere la acesta în playbook folosind următoarea sintaxă:

db_password: "{{ vault_db_password }}"

Această sintaxă va face referire la db_password din fișierul criptat și îl decriptează folosind Vault.

Utilizând parole puternice și stocându-le în siguranță, dezvoltatorii pot preveni accesul neautorizat la infrastructura gestionată de Ansible. Această îndrumare este un pas simplu care poate îmbunătăți semnificativ securitatea infrastructurii gestionate de Ansible.

Linia directoare 5: Limitați accesul la manualele de execuție

Accesul la manualele de execuție Ansible ar trebui să fie limitat la utilizatorii autorizați. Dezvoltatorii ar trebui să utilizeze un sistem de control al versiunilor, cum ar fi Git, pentru a gestiona playbook-urile. Git oferă funcții de control al accesului și audit care pot ajuta la aplicarea politicilor de securitate.

Orientarea 6: Utilizați protocoale de comunicare securizate

Ansible acceptă mai multe protocoale de comunicare, inclusiv SSH și WinRM. SSH este protocolul recomandat pentru gazdele Linux și macOS. WinRM este protocolul recomandat pentru gazdele Windows. Dezvoltatorii trebuie să se asigure că comunicarea dintre nodurile de control și nodurile gestionate este criptată.

SSH este un protocol de comunicare securizat care criptează comunicarea dintre nodurile de control și nodurile gestionate. Dezvoltatorii ar trebui să utilizeze chei SSH puternice pentru autentificare. Cheile SSH trebuie să aibă o lungime minimă de 2048 de biți. De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să dezactiveze autentificarea prin parolă pentru SSH.

WinRM este un protocol de comunicare securizat care criptează comunicarea între nodurile de control și nodurile gestionate. Dezvoltatorii ar trebui să utilizeze WinRM peste HTTPS pentru a se asigura că comunicarea este criptată. De asemenea, aceștia ar trebui să utilizeze certificate puternice pentru autentificare.

De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să se asigure că certificatele TLS utilizate pentru comunicarea HTTPS sunt valabile și nu au expirat. Aceștia pot utiliza instrumente precum openssl pentru a genera și gestiona certificatele TLS.

Utilizarea unor protocoale de comunicare sigure este un pas crucial în securizarea infrastructurii gestionate de Ansible. Urmând acest ghid, dezvoltatorii se pot asigura că comunicarea dintre nodurile de control și nodurile gestionate este criptată și securizată.

Orientarea 7: Verificarea identităților gazdelor

Dezvoltatorii ar trebui să verifice identitățile nodurilor gestionate înainte de a le permite să se conecteze la nodurile de control. Ansible oferă mai multe mecanisme de verificare a identităților gazdelor, inclusiv Aprentele digitale ale cheilor SSH și Certificatele TLS. De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să se asigure că configurațiile SSH și TLS sunt actualizate și sigure.

Amprentele digitale ale cheilor SSH sunt identificatori unici ai cheilor SSH utilizate de nodurile gestionate pentru autentificare. Dezvoltatorii ar trebui să verifice amprentele digitale ale cheilor SSH ale nodurilor gestionate înainte de a le permite acestora să se conecteze la nodurile de control. Aceștia pot utiliza ssh-keygen pentru a genera amprentele cheilor SSH și a le compara cu amprentele furnizate de nodurile gestionate.

Certificatele TLS sunt utilizate de nodurile gestionate pentru a se autentifica în fața nodurilor de control. Dezvoltatorii trebuie să se asigure că certificatele TLS utilizate de nodurile gestionate sunt valabile și nu au expirat. De asemenea, trebuie să se asigure că nodurile de control au încredere în certificatele TLS utilizate de nodurile gestionate.

De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să se asigure că configurațiile SSH și TLS sunt actualizate și sigure. Configurațiile SSH și TLS ar trebui să utilizeze algoritmi puternici de criptare și autentificare. De asemenea, acestea ar trebui configurate pentru a respinge cifrele și protocoalele slabe.

Verificarea identităților nodurilor gestionate este un pas crucial în securizarea infrastructurii gestionate de Ansible. Urmând acest ghid, dezvoltatorii pot preveni atacurile man-in-the-middle și se pot asigura că numai nodurile gestionate autorizate se pot conecta la nodurile de control.

Orientarea 8: Igienizarea intrărilor utilizatorilor

Dezvoltatorii ar trebui să igienizeze intrările utilizatorului pentru a preveni injectarea de cod și alte vulnerabilități de securitate. De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să utilizeze intrări validate ori de câte ori este posibil pentru a reduce riscul de vulnerabilități de securitate.

Orientarea 9: Urmați practicile de codare sigură

Dezvoltatorii ar trebui să urmeze practici de codare securizată, cum ar fi validarea intrărilor, gestionarea erorilor și sanitizarea intrărilor. De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să urmeze directivele de codare securizată pentru limbajul de programare utilizat în Ansible.

Dezvoltatorii ar trebui să igienizeze intrările utilizatorilor pentru a preveni injectarea de cod și alte vulnerabilități de securitate. Injectarea de cod este un tip de atac prin care un atacator injectează cod malițios într-o aplicație prin exploatarea vulnerabilităților din intrările utilizatorului. De asemenea, dezvoltatorii ar trebui să utilizeze intrări validate ori de câte ori este posibil pentru a reduce riscul de vulnerabilități de securitate.

Dezvoltatorii pot utiliza regex_replace în Ansible pentru a curăța datele de intrare ale utilizatorului. Adresa regex_replace permite dezvoltatorilor să înlocuiască modelele din șiruri cu alte modele. De exemplu, pentru a înlocui toate caracterele non-alfanumerice dintr-un șir cu un șir gol, dezvoltatorii pot utiliza următorul cod:

- name: Sanitize user input
  vars:
    user_input: "Hello! This is a string with non-alphanumeric characters."
    sanitized_input: "{{ user_input | regex_replace('[^A-Za-z0-9]', '') }}"
  debug:
    var: sanitized_input

În acest exemplu, se utilizează regex_replace este utilizat pentru a înlocui toate caracterele non-alfanumerice din user_input cu un șir gol. Intrarea curățată este stocată în fișierul sanitized_input variabilă.

De asemenea, dezvoltatorii pot utiliza validarea intrărilor pentru a reduce riscul de vulnerabilități de securitate. Validarea intrărilor implică verificarea intrărilor utilizatorului pentru a se asigura că acestea îndeplinesc anumite criterii. De exemplu, dezvoltatorii pot valida intrările utilizatorului pentru a se asigura că acestea conțin numai caractere alfanumerice. Validarea intrărilor poate fi implementată utilizând condiționale Ansible și expresii regulate.

Prin igienizarea intrărilor utilizatorului și utilizarea intrărilor validate, dezvoltatorii pot preveni injectarea de cod și alte vulnerabilități de securitate în playbook-urile Ansible. Acest ghid este un pas simplu care poate îmbunătăți semnificativ securitatea infrastructurii gestionate de Ansible.

Concluzie

În concluzie, pe măsură ce organizațiile îmbrățișează automatizarea, Ansible se evidențiază ca o alegere populară pentru gestionarea configurației și deployment. Cu toate acestea, este esențial să se acorde prioritate dezvoltării de cod securizat pentru a proteja integritatea și fiabilitatea infrastructurii gestionate de Ansible.

Respectând linii directoare prezentate în acest articol, dezvoltatorii pot asigura implementarea cele mai bune practici de securitate în fluxurile lor de lucru Ansible. Aceasta include utilizarea Role-Based Access Control (RBAC), securizarea canalelor de comunicare cu Transport Layer Security (TLS) sau Secure Shell (SSH), gestionarea secretelor și a datelor sensibile utilizând Ansible Vault și actualizarea periodică a Ansible pentru a rămâne protejat împotriva vulnerabilităților cunoscute.

Nu uitați să folosiți întotdeauna cea mai recentă versiune de Ansible, să urmați principiul celui mai mic privilegiu, să folosiți Ansible Vault pentru informații sensibile, să folosiți parole puternice, să limitați accesul la playbook-uri, să folosiți protocoale de comunicare sigure, să verificați identitățile gazdelor, să curățați intrările utilizatorilor și să urmați practici de codare sigure. Aceste orientări vor ajuta dezvoltatorii să scrie cod sigur și să își păstreze infrastructura în siguranță împotriva vulnerabilităților de securitate.

Prin integrarea acestor cele mai bune practici, organizațiile pot valorifica cu încredere beneficiile automatizării oferite de Ansible, asigurând în același timp o infrastructură sigură și fiabilă. Protejând activele critice prin cod securizat și valorificând caracteristicile de securitate integrate în Ansible, organizațiile pot adopta automatizarea fără a face compromisuri în materie de securitate.

Referințe